Regiune

AgriLink a studiat două regiuni din Franța. Gers este un județ agricol foarte rural (NUTS3) din sud-vestul Franței. Agricultura asigură 12% din locurile de muncă locale și este una dintre cele mai importante regiuni pentru producția vegetală din țară. De la începutul anilor 2000, numărul exploatațiilor agricole a scăzut cu aproape 20%, în timp ce dimensiunea medie a exploatațiilor agricole a crescut brusc, ajungând la 86,5 hectare (mult peste media națională). Pyrénées Atlantiques (PA) este situată la sud de Gers. Este unul dintre cele 3 județe franceze (din 95) cu o proporție ridicată (16-18%) de exploatații agricole a căror gestionare a tuturor operațiunilor de cultivare (cereale, oleaginoase și proteaginoase) este externalizată către diferite tipuri de furnizori de servicii agricole.

Principalul obiect de interes al studiului

Studiul s-a axat pe acordurile inovatoare de muncă legate de externalizarea operațiunilor agricole. Externalizarea anumitor operațiuni agricole este o practică de lungă durată în Franța, în special în cazul fermelor mici care nu dispun de echipamentele sau de forța de muncă necesare pentru activități precum recoltarea. Cu toate acestea, în ultimii ani, tipul de servicii externalizate s-a schimbat.

Între 2000 și 2016, numărul exploatațiilor agricole care au recurs la servicii externalizate a crescut de peste două ori, pe măsură ce a crescut adoptarea de noi tehnologii sofisticate care necesită competențe tehnice specifice (cultivarea conservativă a solului, tratamente fitosanitare cu ajutorul tehnologiilor computerizate etc.). Acest studiu de caz a examinat: a) rolul sistemelor de consultanță agricolă în orientarea fermierilor în adoptarea acestor noi practici de externalizare și b) impactul mai larg al externalizării asupra peisajului de consultanță.

Raportul complet (în limba engleză) este aici

Partener și persoană de contact

Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimentație și Mediu (INRAE)

Pierre Labarthe, pierre.labarthe@inrae.fr

Lecții învățate

1. Deciziile fermierilor de a utiliza aceste noi forme de organizare a muncii corespund la patru tipuri principale de nevoi: (i) externalizarea activităților ca parte a reproiectării sistemului de producție, (ii) externalizarea activităților de cultură pentru a raționaliza investițiile în utilaje și pentru a se concentra pe activitatea de bază, (iii) externalizarea „de la A la Z” din motive patrimoniale, pentru a păstra controlul asupra terenurilor și (iv) externalizarea din cauza dificultăților de a găsi și de a gestiona personal de încredere. Aceștia se adaptează apoi în funcție de mediul lor geografic (de exemplu, contractanții disponibili) și de mediul organizațional (de exemplu, rețelele lor de alți fermieri, diversele surse de consiliere), pentru a găsi cele mai bune sfaturi posibile pentru a pune în aplicare aceste strategii.
2. Există o cerere crescută de consultanță în ceea ce privește gestionarea forței de muncă în agricultură, dar puțini consilieri pot oferi astfel de consultanță. Aceasta este o nouă piață de consultanță care se așteaptă să crească, în condițiile în care performanța globală a fermei depinde nu numai de competențele tehnice, ci și de cele manageriale. Unii actori tradiționali, cum ar fi cooperativele și firmele de contabilitate, încearcă să dezvolte aceste competențe prin intermediul relațiilor pe termen lung pe care le-au stabilit cu fermierii în alte scopuri.