Regiune

Vidzeme este o regiune predominant agricolă din nord-estul Letoniei. 34% din teritoriu este teren agricol, iar 56% păduri. O cincime din toate fermele letone sunt situate în Vidzeme și au o dimensiune medie de 31 ha (ușor mai mare decât media națională de 29 ha). Fermele din Vidzeme sunt specializate în general pe vaci de lapte, oi, cereale, fructe și legume.

Vidzeme a fost selectată pentru a studia gradul de asimilare a inovațiilor în domeniul tehnicilor biologice (nechimice) de protecție a culturilor, deoarece regiunea are cea mai mare proporție de ferme ecologice din Letonia (7,5%, comparativ cu media națională de 5,3%). Aceasta include mai multe ferme ecologice de pionierat din Letonia, înființate după decolectivizarea agriculturii la începutul anilor 1990.

Principalul obiect de interes al studiului

Sectorul agriculturii ecologice este în creștere rapidă în Letonia, stimulat de cererea consumatorilor și de subvențiile guvernamentale. Cu toate acestea, cunoștințele fermierilor și utilizarea metodelor biologice de protecție a culturilor rămân limitate.

Studiul de caz a analizat rolul consilierii agricole în adoptarea unor tehnici inovatoare cum ar fi utilizarea selectivă a prădătorilor naturali ai dăunătorilor (de exemplu, buburuze și viespi parazitare pentru a controla păduchii verzi ai piersicului), furnizarea de adăposturi speciale pentru insectele utile („case pentru insecte”) și utilizarea extractelor pe bază de plante. Studiul de caz a explorat rolul consilierilor în procesul decizional al fermierilor pe parcursul diferitelor etape de adoptare a unei inovații, începând de la sensibilizare până la evaluarea și implementarea inovației.

Raportul integral (în engleză) îl găsiți aici

Partener și persoană de contact

Baltic Studies Centre

Emīls Ķīlis, emils.kilis@gmail.com

Lecții învățate

1. Fermierii din regiune aveau percepții variate și adesea neclare asupra tehnicilor de control biologic al culturilor. Metodele disponibile erau în general percepute și acceptate (fără îndoială) ca fiind mai tradiționale, naturale și mai bune pentru mediu și sănătate, ignorându-se în același timp pericolele asociate cu utilizarea excesivă a unor metode (în special unele extracte de plante și insecte prădătoare de dăunători). Aceste percepții necritice au avut un impact asupra proceselor decizionale ale fermierilor și asupra solicitării sau nesolicitării de sfaturi privind adoptarea de noi tehnici.
2. Expertiza care stă la baza metodelor de protecție biologică a culturilor din regiune a implicat un amestec de cunoștințe tradiționale/locale transmise de generațiile anterioare de fermieri, împreună cu noi cunoștințe bazate pe cercetare furnizate de știința contemporană. Aplicarea eficientă a metodelor de protecție biologică a culturilor necesită, prin urmare, o actualizare constantă a cunoștințelor tradiționale cu noi cunoștințe și tehnici, pentru a ajuta fermierii să se adapteze la circumstanțe în schimbare și să utilizeze cât mai bine evoluțiile recente.
3. O gamă largă de diferiți actori au oferit consiliere agricultorilor din regiune cu privire la protecția biologică a culturilor. În timp ce organizațiile formale de consiliere agricolă au jucat un rol important, majoritatea furnizorilor de consultanță nu au fost consilieri oficiali (de exemplu, au fost furnizori comerciali).
4. Învățarea informală a jucat un rol considerabil în diseminarea informațiilor și a sfaturilor privind metodele biologice de protecție a culturilor în regiuni. Aceasta a inclus schimburi informale între colegi (de exemplu, fermieri vecini) și membri ai familiei.
5. A fost observată o nevoie tot mai mare de expertiză independentă a cercetătorilor și consilierilor care să fie orientată spre sprijinirea fermelor ecologice în vederea adoptării principiilor și practicilor de control biologic al dăunătorilor. Furnizorii de bunuri comerciale încurajau adesea o utilizare sporită/mai intensivă a produselor lor decât era necesar.