Regiune

Douro este o regiune predominant agricolă din nord-estul Portugaliei, cu o suprafață de 4.112 km² împărțită în 19 municipalități. Este o zonă slab populată, caracterizată de un declin demografic pe termen lung (depopulare și îmbătrânire) care este tipic pentru multe zone rurale portugheze.

Douro este una dintre cele mai vechi regiuni viticole din lume desemnate ca atare și a fost înființată în 1756 pentru a reglementa și proteja producția și vânzarea vinului de Porto. Caracteristica cea mai distinctivă a regiunii Douro este peisajul dominat de plantații de viță de vie (susținute de ziduri de piatră făcute manual) care sunt cultivate pe versanții abrupți ai văii superioare a râului Douro. Unicitatea acestui peisaj creat de om, împreună cu interconectarea istoriei, a socio-economiei și a culturii, a fost recunoscută de UNESCO în 2001 prin desemnarea statutului de patrimoniu mondial. Această desemnare contribuie acum la succesul actual al vinurilor DOC (denumire de origine controlată) produse în regiune și a contribuit la transformarea Douro într-o regiune viticolă de marcă la nivel mondial și într-o destinație turistică de succes.

Principalul obiect de interes al studiului

Studiul de caz s-a axat pe o gamă inovatoare de strategii de îmbunătățire a „infrastructurilor ecologice” (IE) asociate cu plantațiile viticole. Aceasta este o abordare introdusă inițial în anii 1990 de viticultori pionieri și care, în prezent, devine tot mai populară în rândul viticultorilor din regiune. Strategiile noi și recente ale IE includ integrarea practicilor agricole agroecologice (de exemplu, cultivarea de vegetație ierboasă în plantațiile de viță-de-vie și pe terasele în pantă) cu restabilirea și îmbunătățirea elementelor tradiționale ale peisajului (de exemplu garduri vii, ziduri de piatră, vii vechi, parcele de măslini și alte tipuri de vegetație mediteraneană autohtonă).

Peisajul mozaicat tradițional din regiunea viticolă din valea superioară a râului Douro se reface în mod constant, parțial datorită aplicării normelor de protecție a peisajului, dar mai ales datorită redescoperirii de către viticultori a beneficiilor ecologice și de marketing ale „re-naturalizării” plantațiilor de viță-de-vie. Totuși, acesta este un proces pe termen lung. Strategiile de IE sunt în mare măsură unice pentru fiecare fermă și necesită investiții pe termen lung în activități de experimentare și monitorizare pe teren. Pentru a avea succes, viticultorii trebuie să integreze noile cunoștințe științifice în cunoștințele lor locale tacite, într-un proces continuu de învățare prin practică.

Acest studiu de caz a evidențiat rolul unei organizații inovatoare bazate pe fermieri, înființată de un grup de viticultori de frunte în 1982, pentru a se ajuta pe ei înșiși și DOC Douro să facă față provocărilor cauzate de concurența tot mai mare pe piețele mondiale de vinuri din partea unui număr tot mai mare de producători din țările din Lumea Nouă. Această FBO a fost creată atât pentru a le da putere viticultorilor, cât și pentru a le permite acestora să anticipeze și să răspundă la tendințele pieței globale. Pentru a realiza acest lucru, ei au investit în dezvoltarea unor competențe și abilități puternice de „culise”, care implică o relaționare intensă cu instituții de cercetare și experți din întreaga lume. Acest lucru a fost facilitat de consilieri bine calificați, care au fost implicați direct în activități de cercetare și inovare și au fost calificați în co-crearea de noi cunoștințe împreună cu cercetătorii și viticultorii.

Raportul integral (în engleză) îl găsiți aici

Partener și persoană de contact

Universitatea din Trás-os-Montes și Alto Douro (UTAD)

Lívia Madureira, lmadurei@utad.pt

Lecții învățate

1. Îmbunătățirea „infrastructurilor ecologice” (IE) în podgoriile din Douro a fost atât valorificată, cât și pusă în aplicare de un „sistem local de cunoaștere și inovare” construit pe baza unui triplu parteneriat informal care a reunit viticultori, cercetători și consilieri. Rețelele informale peer-to-peer formate din administratori de ferme, viticultori și producători de vin au jucat apoi un rol esențial în consolidarea și ancorarea acestor cunoștințe și inovații în regiune printr-un proces de învățare practică prin practică.
2. Politica de agromediu a UE a încurajat acordarea de sprijin consultativ pentru controlul integrat al dăunătorilor (IPM) în plantațiile viticole portugheze încă din anii 1990 și a fost un factor cheie pentru adoptarea inovațiilor pentru îmbunătățirea IE în podgoriile din Douro. Sprijinul politic acordat consilierilor a permis acumularea cunoștințelor și experienței în materie de IE dobândite de la fermieri și cercetători și o mai bună comunicare de către consilieri – mulți dintre aceștia fiind absolvenți ai UTAD.
3. Proiectele de cercetare și inovare care implică numeroși actori diferiți, inclusiv fermieri, cercetători și consilieri, au jucat un rol esențial în diseminarea inovațiilor în domeniul IE în regiunea Douro. Disponibilitatea finanțării pentru aceste proiecte a avut un impact important asupra dezvoltării inovațiilor pentru îmbunătățirea IE în podgoriile din Douro.